DOMINÁNT, -Ă, dominanți, -te, adj., s. f. 1. Adj. Care domină. ♦ (Despre însușiri, factori, trăsături etc.) Predominant, specific, caracteristic. 2. S. f. Trăsătură caracteristică a unei lucrări, a unui proces etc. 3. S. f. (Muz.) Treapta a cincea a modului major și a modului minor; acord compus pe această treaptă. – Din fr. dominant. Vezi definitia »

VĂRSĂMÂ'NT s. n. depunere a unei sume de bani la o instituție financiară. ◊ plată a unei sume de bani; suma de bani plătită. (după fr. versement) Vezi definitia »

SIBILÁNT, -Ă adj. Șuierător, siflant. ♦ Consoană sibilantă (și s.f. ) = consoană șuierătoare sau siflantă. [< fr. sibilant]. Vezi definitia »

TRENÁNT, -Ă adj. care trenează (2); (despre stil) lânced, monoton. (< fr. traînant) Vezi definitia »

PSEUDOSAVÁNT s. m. fals, pretins savant. (< pseudo- + savant) Vezi definitia »