Definita cuvantului diageneză
DIAGENÉZĂ s. f. totalitatea transformărilor suferite de rocile sedimentare după depunerea lor sub acțiunea apelor în circulație. (< fr. diagenèse)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu diageneză
CIOPÂRȚEÁLĂ, ciopârțeli, s. f. Ciopârțire. – Ciopârți + suf. -eală. Vezi definitia »
hîră (hấre), s. f. – 1. Tuse. – 2. Babă. – 3. La oi, rîie. Creație expresivă, cf. hîr „imitarea scrîșnetului”, hîrîi „a mîrîi”; încrucișat cu sl. chyrĭ. – Der. hîrlav, adj. (corupt, stricat), cf. bg. hărljav „răpciugos”; hirav (var. firav, ghirav, jirav), adj. (slab, sfrijit, neputincios), probabil de la un sl. *chyravŭ (Cihac, II, 139; DAR; Conev 90; Pușcariu, Dacor., V, 600). Vezi definitia »
puzzolánă [zz pron. ț] s. f., g.-d. art. puzzolánei Vezi definitia »
CRÉTĂ s. f. 1. carbonat de calciu natural, format din cochiliile unor animale marine foarte mici. 2. bucată din această materie, pentru scris pe o tablă neagră. (< lat. creta) Vezi definitia »
NUMISMÁTICĂ s.f. – V. numismatic (1) [DEX'98] Vezi definitia »