CROMATOLOGÍE s. f. studiu al materiilor colorante de origine vegetală. (< fr. chromatologie) Vezi definitia »

SIROLOGÍE s.f. Studiul limbii, istoriei și antichităților siriene. [Gen. -iei. / < germ. Syrologie]. Vezi definitia »

EJACULÁȚIE s.f. Zvârlirea în afară a sporilor din sporange, frecventă la unele plante. ♦ Aruncarea afară a spermei prin canalul uretral; ejaculare. [Gen. -iei, var. ejaculațiune s.f. / < fr. éjaculation]. Vezi definitia »

CARDIOMALACÍE s.f. (Med.) Distrofie a mușchiului cardiac. [Pron. -di-o-, gen. -iei. / < fr. cardiomalacie, cf. gr. kardia – inimă, malakia – înmuiere]. Vezi definitia »

TEORÍE, teorii, s. f. 1. Formă superioară a cunoașterii științifice care mijlocește reflectarea realității. 2. Ansamblu sistematic de idei, de ipoteze, de legi și concepte care descriu și explică fapte sau evenimente privind anumite domenii sau categorii de fenomene. ◊ Loc. adv. În teorie = în mod abstract, speculativ. 3. (În sintagme) Teoria informației = teorie matematică a proprietăților generale ale surselor de informație, ale posibilităților de păstrare și de transmitere a informațiilor etc. Teoria literaturii = ramură a științei literaturii care studiază trăsaturile generale ale creației literare, curentele și metodele artistice etc. Teoria relativității = teorie a relațiilor dintre spațiu, timp și mișcare a materiei, în care legile fundamentale ale fenomenelor fizice sunt enunțate într-o formă valabilă atât pentru viteze relative mici ale corpurilor, cât și pentru viteze relative foarte mari, apropiate de viteza luminii. 4. Partea teoretică a instrucției militare. [Pr.:te-o-] – Din fr. théorie, lat. theoria. Vezi definitia »