PALÁNCĂ, palănci, s. f. 1. (Înv.) Palisadă (1). ◊ Expr. A face (sau a da ceva) palancă (la pământ) = a culca la pământ, a doborî. 2. (Reg.) Nume dat unor construcții rudimentare, folosite ca gard, ca adăpost pentru animale etc. – Din tc., pol. palanka, magh. palánk. Vezi definitia »

BUMBĂCĂREÁSĂ, bumbăcărese, s. f. Lucrătoare care se ocupă cu scărmănatul și torsul firelor de bumbac. – Bumbăcar + suf. -easă. Vezi definitia »

ȚUNDRÍȚĂ, țundrițe, s. f. (Reg.) Diminutiv al lui țundră. – Țundră + suf. -iță. Vezi definitia »

cinozúră, cinozúri, s.f. (înv.) regulă de conduită, îndreptar, model. Vezi definitia »

pospólită (pospolíte), s. f. – Corp de armată format de vechea aristocrație poloneză. Pol. pospolita (Tiktin). Sec. XVII, înv. Vezi definitia »