ZID, ziduri, s. n. Element de construcție vertical sau puțin înclinat, cu grosime (relativ) mică în raport cu celelalte dimensiuni, executat din cărămizi, din blocuri de piatră etc., așezate ordonat unele peste altele (și legate printr-un liant), sau din beton, destinat să limiteze, să separe sau să izoleze un spațiu ori să susțină alte elemente de construcție, alcătuind un perete, o îngrădire, o fortificație etc. ◊ Loc. adv. Între (cele patru) ziduri = în interiorul unei clădiri. ◊ Expr. A face zid împrejurul cuiva = a înconjura pe cineva din toate părțile pentru a-l apăra; a se solidariza cu cineva, a se uni în jurul cuiva în susținerea unei cauze. ◊ Zid sonic = barieră imaginară referitoare la depășirea vitezei sunetului. – Din sl. zidŭ. Vezi definitia »

FETÍD, -Ă, fetizi, -de, adj. Care exală un miros puternic și respingător. – Din fr. fétide, lat. foetidus. Vezi definitia »

UNICUSPÍD, -Ă, unicuspizi, -de, adj. (Despre organe vegetale sau formații anatomice) Cu un singur vârf. – Din fr. unicuspidé, engl. unicuspid. Vezi definitia »

PREFIXOÍD, prefixoide, s. n. Pseudoprefix. – Din prefix. Vezi definitia »

TIMÍD, -Ă adj. Lipsit de îndrăzneală; lipsit de încredere în sine; sfios, rușinos. ♦ (fig.) Delicat, plăpând. [Pl. -izi, -ide. / < fr. timide, cf. lat. timidus]. Vezi definitia »