SPONDILARTRÍTĂ s. f. inflamație a articulațiilor intervertebrale. (< fr. spondylarthrite) Vezi definitia »

MÓRSĂ s.f. 1. Mamifer carnivor din mările arctice și antarctice asemănător cu foca și al cărui mascul are doi colți foarte mari, care ies afară din gură. 2. Dispozitiv cu dinți care permite îmbucarea a două piese ale unui sistem tehnic. [< fr. morse]. Vezi definitia »

notótă (nótotă) s.f. (reg.) plantă erbacee perenă, cu tulpina culcată și cu frunze mici, aciculare; brădișor, pedicuță. Vezi definitia »

șuleándră (-éndre), s. f. – Femeie stricată, prostituată. Creație expresivă, bazată pe un element inițial puțin clar (poate de la rădăcina expresivă șui) și suf. -andră, cf. buleandră, fleandră, hoandră etc. După Cihac, II, 396, din germ. schlendern „a interveni” prin intermediul ceh. slondra, soluție insuficientă. După Philippide, Principii, 151, der. din șuier „trișor” cu suf. -andră. Este var. lui ciuleandră, s. f. (dans popular în Munt.). Vezi definitia »

méliță (mélițe), s. f. – 1. Unealtă de melițat. – 2. Flecar, palavragiu. – Megl. mel’iță. Bg. melica, sb. maljica, din sl. mlĕti, mĕlją, mĕljesi „a măcina” (Miklosich, Slaw. Elem., 31; Cihac, II, 192; Byhan 318; Conev 75). – Der. melița, vb. (a mărunți cu melița; a trăncăni); melițător, s. m. (cel care meliță); melițat, s. n. (melițare); melițoi, s. n. (meliță mare); melițuică, s. f. (meliță mică). Vezi definitia »