absúrd, -ă I. adj. care contrazice gândirea logică, legile naturii, bunul-simț. II. s. n. 1. ceea ce este absurd; absurditate; nonsens. ◊ prin ~ = admițând un raționament fals. 2. (fil.) termen care desemnează ruptura totală dintre om și mediul său sociocultural, sentimentul generat de trăirea acestei rupturi. (< fr. absurde, lat. absurdus) Vezi definitia »

BAVÁRD, -Ă adj. 1. vorbăreț, guraliv, limbut. 2. incapabil de a păstra un secret; indiscret. (< fr. bavard) Vezi definitia »

GHEPÁRD, gheparzi, s. m. Mamifer carnivor sălbatic cu capul mic și rotund, coada lungă, picioare înalte, cu blana de culoare gălbuie cu pete mici, întunecate, specific stepelor din Africa și din sudul Asiei (Acinonyx jubatus). – Din fr. guépard. Vezi definitia »

HARD s. n. (fam.) hardware. (< hard/ware/) Vezi definitia »

BACHELARD [bașəlár], Gaston (1884-1962), filozof și teoretician francez. Prof. univ. la Sorbona. Teoretician al „noului spirit științific”, a pus în valoare rolul constructiv, anticipator al rațiunii științifice („Noul spirit științific”, „Raționalismul aplicat”). Autor al unei poetici a profunzimilor elementare în care ignoră inspirația, susținută ca sursă a autenticității poeziei natura psihismului („Psihanaliza focului”, „Poetica spațiului”). Vezi definitia »