TOALÉTĂ, toalete, s. f. 1. Faptul de a se găti, de a se dichisi (spălându-se, pieptănându-se, îmbrăcându-se); dichisire, îngrijire, găteală. ◊ Loc. adj. De toaletă = care servește la îngrijirea și la curățarea corpului. ♦ Closet (prevăzut cu chiuvetă). (Concr.) Totalitatea obiectelor de îmbrăcăminte (femeiască); p. restr. rochie. (Concr.) Mobilă compusă dintr-o oglindă și mai multe dulăpioare, rafturi etc., unde se țin obiectele necesare îngrijirii tenului, părului etc. [Pr.: to-a-] – Din fr. toilette. Vezi definitia »

PORTIÉRĂ s. f. 1. ușă cu geam (la un automobil, la o trăsură închisă, la un vagon de tren). 2. draperie deasupra unei uși. (< fr. portière) Vezi definitia »

VRĂBIÚȚĂ, vrăbiuțe, s. f. Diminutiv al lui vrabie; vrăbioară (1). [Pr.: -bi-u-] – Vrabie + suf. -uță. Vezi definitia »

MUCOVISCIDÓZĂ s. f. boală congenitală ereditară carac-terizată printr-un exces de viscozitate a secreției glandelor exocrine. (< fr. mucoviscidose) Vezi definitia »

parafă, parafe s. f. (intl.) amprentă digitală. Vezi definitia »