MONÁSTIC, -Ă, monastici, -ce, adj. Mănăstiresc. ♦ De călugăr, propriu călugărului; călugăresc. – Din fr. monastique. Vezi definitia »

DIÓIC, -Ă adj. (despre plante unisexuate) la care organele mascule și femele sunt separate pe indivizi diferiți. (< fr. dioïque) Vezi definitia »

ceapuchíc, ceapuchícuri, s.n. (înv.) șiretlic, vicleșug. Vezi definitia »

pasníc, -ă, adj., s.m. sau n. (reg.) 1. (adj.) cu pasul mare, care merge repede. 2. (s.m.) nume de vierme. 3. (s.m.) persoană care măsoară cu pașii un teritoriu. 4. (s.n., înv.) unealtă de lemn ca un compas folosită în dulgherie, rotărie, dogărie; pas. Vezi definitia »

ACATALÉCTIC adj. (despre versuri antice) cu unitățile metrice complete. (< fr. acatalectique) Vezi definitia »