Definita cuvantului disonanță
DISONÁNȚĂ s. f. 1. (muz.) asociere de sunete care impresionează neplăcut auzul. ◊ întâlnire neplăcută auzului între silabe sau cuvinte; cacofonie. 2. (p. ext.) lipsă de armonie, dezacord, stridență. (< fr. dissonance, lat. dissonantia)

Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu disonanță
CENZÚRĂ s. f. 1. demnitatea și funcția de cenzor (1). 2. control exercitat de anumite organe ale unui stat asupra publicațiilor, spectacolelor, emisiunilor și, în timp de război, asupra corespondenței trimise prin poștă; organ care exercită acest control. 3. funcție psihologică care, în teoria lui Freud, refulează în inconștient dorințele neconforme cu convențiile sociale. 4. critică, blam public. (< fr. censure, lat. censura) Vezi definitia »
ȚIGARĂ aer-plămân-aer, blunt, cal, chentan, chentuc, cioacă, creion, cui, feștilă, fumegară, funingine, halbă, joint, penală, puf, torță, trabali, tulei, țigară penală. Vezi definitia »
BOÉMĂ s.f. Mediu în care trăiesc boemii, lumea boemilor; viață de boem. [Pron. bo-e-mă. / < fr. bohème, cf. it. boemme]. Vezi definitia »
CRINIÉRĂ s.f. 1. Creasta unui coif din care ieșeau penajul sau alte ornamente. 2. (Fig.) Cunună (de păr) abundentă. [Pron. -ni-e-. / < fr. crinière]. Vezi definitia »
LACÁZĂ s. f. enzimă din sfeclă, ciuperci, fructe etc. (< fr. laccașe) Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z