PROROGÁȚIE, prorogații, s. f. Prorogare. – Din fr. prorogation, lat. prorogatio. Vezi definitia »

ERÉCȚIE s. f. stare de umflare a anumitor țesuturi organice, provocată de un aflux de sânge, îndeosebi a corpilor cavernoși ai penisului. (< fr. érection, lat. erectio) Vezi definitia »

RADIOFICÁȚIE s.f. Sistem de radiorecepție în care un singur aparat receptor puternic servește mai multe difuzoare, instalate la distanță și legate de el prin conductoare electrice. [Gen. -iei. / < rus. radiofikațiia]. Vezi definitia »

ACROMATOPSÍE s.f. (Med.) Incapacitatea de a distinge culorile. [Gen. -iei. / < fr. achromatopsie, cf. gr. a – fără, chroma – culoare, opsis – văz]. Vezi definitia »

FONASTENÍE s. f. oboseală a organelor vocale. (< fr. phonasthénie) Vezi definitia »