Definita cuvantului mei
MEI subst. 1. S. m. Plantă erbacee din familia gramineelor, cu inflorescența ramificată și cu flori albe-gălbui, folosită ca nutreț pentru vite; părâng, păsat (Panicum miliaceum); p. restr. semințele acestei plante, folosite în trecut pentru hrana oamenilor, azi mai ales ca hrană pentru vite și păsări. ◊ Mei mărunt (sau păsăresc) = varietate de mei ale cărei flori sunt dispuse în spiculețe care formează o inflorescență compusă; meișor (Panicum capillare). ♦ Compuse: mei-păsăresc = plantă cu frunze în formă de lance și cu fructele ca niște boabe mici, alburii și foarte lucitoare (Lithospermum officinale); mei-păsăresc (sau -nebun) = mohor; mei-tătăresc = mătură (2 a); mei-pădureț = meișor; mei-lung sau meiul-canarilor = iarba-cănărașului. 2. S. n. Meiște. – Lat. milium.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu mei
béi (béi), s. m. – 1. Titlu nobiliar al Imperiului Otoman, rezervat guvernatorilor de provincii sau domnitorilor vasali ai Imperiului. Din punctul de vedere al administrației otomane, era și titlu al domnitorilor din Munt. și Mold. – 2. Unghi concav la arșice. – Mr. bei. Tc. beg sau bey (Roesler 589; Șeineanu, II, 43; Lokotsch 282), cf. ngr. μπέης, alb. bek, bg. bei. Vezi definitia »
PORTCHÉI s. n. etui de piele cu un inel de metal în care se păstrează cheile. (după fr. porte-clefs) Vezi definitia »
CAREI, oraș în jud. Satu Mare, în C. Iezerului; 28.884 loc. (1991). Nod feroviar. Expl. de nisipuri metalurgice și argile. Termocentrală. Constr. de mașini și utilaje tehnologice pentru ind. metalurgică, chimică. Fabrici de cărămidă, de încălț., de tricotaje și conf., fire de bumbac, in și cînepă, de covoare, de mobilă și alim. (conserve, zahăr și produse zaharoase, uleiuri vegetale, brînzeturi, unt, biscuiți; fermentarea tutunului; morărit); reparații de mașini și utilaje. Mănăstirea piariștilor (sfîrșitul sec. 18), castelul Károly (1794, reamenajat în 1894), azi muzeu. Bisericile Sf. Arhanghelii (sec. 18), ruteană (1738), reformată (1746-1792). Monumentul ostașului român de Vida Gheza (1964). Parc dendrologic (15 ha). Stațiune balneoclimaterică termală locală. Vestigii arheologice ce atestă o locuire neîntreruptă, începînd din Neolitic pînă în sec. 4. Mneționat documentar la 1320, iar ca oraș și centru meșteșugăresc în 1459. La 25 oct. 1944, armata română în cooperare cu cea sovietică a eliberat orașul izgonind ultimele trupe hitleriste-horthyste de pe terit. românesc. Vezi definitia »
POTURÉI s. m. pl. (Înv. și pop.) Diminutiv al lui poturi. – Poturi + suf. -ei. Vezi definitia »
circul foamei expr. (pub.) denumire generică dată complexelor comerciale agroalimentare construite în epoca ceaușistă. Vezi definitia »