PĂDURÍȚĂ, pădurițe, s. f. Pădurice. – Pădure + suf. -iță. Vezi definitia »

SCÂNTEIÚȚĂ, scânteiuțe, s. f. I. Scânteioară (1). II. (Bot.) 1. Mică plantă erbacee cu tulpina ramificată la bază și cu flori roșii, roz sau albastre; scânteioară (2), ochișor (2) (Angallis arvensis). 2. Plantă erbacee mică din familia liliaceelor, cu frunze liniare și cu flori galbene (Gagea arvensis). 3. (La pl.) Brumărea. [Pr.: -te-iu-] – Scânteie + suf. -uță. Vezi definitia »

NARÁMZĂ¹, naramze, s. f. (Înv. și reg.) Fructul naramzului; portocală (amară). [Var.: nărámză s. f.] – Din ngr. nerántzi, neránzi, bg. neranza. Vezi definitia »

DÁRĂ conj. v. dar¹. Vezi definitia »

HOLOTURÍNĂ s. f. substanță extrasă din corpul holoturiilor, utilizată în industria farmaceutică. (< fr. holothurine) Vezi definitia »