VÓTUM s. n. (Livr.) 1. Promisiune făcută zeilor. ◊ Rugăciune; ofrandă; cult, ceromenie (religioasă). 2. Dorință, voie. – Din lat. votum. Vezi definitia »

ghiordúm (ghiordúmuri), s. n. – Joc de cărți. – Var. ghiurdum. Tc. ǵördum (Șeineanu, II, 182). Vezi definitia »

CÓRIUM s. n. strat de piele între epidermă și stratul adipos subcutanat, din țesut conjunctiv. (< fr., lat. corium) Vezi definitia »

BOCHUM [bócum], oraș în V Germaniei (Renania de Nord-Westfalia), în conurbația Ruhr: 389,1 mii loc. (1988). Expl. de huilă. Metalurgie; ind. chimică și constr. de mașini (uzinele „Opel”), echipament electric. Nod de comunicații. Universitate. Biserică (1599). Fundat în 1041. Vezi definitia »

WAMPUM [UÁM-] s. n. centură brodată cu perle, la indienii din America de Nord. (< engl., fr. wampum) Vezi definitia »