CARBOHEMOGLOBÍNĂ s.f. Compus instabil, care se formează în sânge în proporție foarte mică, din bioxid de carbon și hemoglobină. [< fr. carbohémoglobine]. Vezi definitia »

CONFIÉNȚĂ s. f. încredere în cineva. (< fr. confiance) Vezi definitia »

chiúlă, chiúle, s.f. (reg.) trunchi de molid (destinat tăierii cu joagărul în groși sau băloani). Vezi definitia »

IPERÍTĂ s. f. substanță toxică, sulfură de etil diclorată, foarte persistentă, cu miros de usturoi sau muștar. (< fr. ypérite) Vezi definitia »

FRONTOGENÉZĂ s. f. totalitatea fenomenelor care însoțesc formarea unui front (5). (< fr. frontogenèse) Vezi definitia »