SCÉNĂ s.f. 1. Parte mai ridicată a unei săli de teatru, unde joacă actorii. 2. Teatru; arta dramatică. ◊ A părăsi scena = a se retrage din teatru, (fig.) dintr-o activitate oarecare; a pune în scenă = a organiza felul în care se va reprezenta o piesă de teatru. ♦ Decorurile folosite pentru a reprezenta locul unde se petrece acțiunea piesei. 3. Subdiviziune a unui act dintr-o piesă determinată fie de intrarea sau ieșirea unui personaj, fie de modificarea locului sau a timpului de acțiune. ♦ (P. ext.) Scurtă etapă în desfășurarea unei opere literare în care se consumă o singură întâmplare, într-un cadru neschimbat. 4. Loc unde se petrece o acțiune sau o activitate. 5. Acțiune, fapt, eveniment care poate impresiona pe cineva. 6. Ceartă, ieșire violentă, scandal. // (În forma scen-, sceno-) Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) scenă”. [Pron. sce-. / < fr. scène, it. scena, cf. lat. scaena, gr. skene – adăpost, refugiu]. Vezi definitia »

ALUNÍCĂ, alunele, s. f. Aluniță. – Alună + suf. -ică. Vezi definitia »

CARADRIIFÓRMĂ, caradriiforme, s. f. (La pl.) Ordin de păsări comestibile, cu ciocul și picioarele lungi; (și la sg.) pasăre din acest ordin. – Cf. fr. charadriidés. Vezi definitia »

STÂNJENEÁSCĂ, stânjenești, adj. (Înv.; în sintagma) Prăjină stânjenească = măsură de lungime egală cu un stânjen. – Stânjen + suf. -ească. Vezi definitia »

GIRANDÓLĂ, girandole, s. f. (Livr.) 1. Candelabru cu mai multe brațe. 2. (La pl.) Cercei cu diamante (1). – Din fr. girandole. Vezi definitia »