ROCOCÓ adj. invar. 1. (În arhitectură și în arta decorativă; în sintagma) Stil rococo (și substantivat, n.) = stil artistic de ornamentație răspândit în sec. XVIII, provenind din Franța, caracterizat printr-o bogăție excesivă de linii, de curbe, de ghirlande împletite asimetric, încrustate cu cochilii etc. 2. Fig. Extravagant. – Din fr. rococo. Vezi definitia »

FIÁSCO s. n. (Livr.) Eșec total într-o acțiune întreprinsă; insucces, nereușită. – Din it. [far] fiasco. Vezi definitia »

ART DECO s. f. artă aplicată obiectelor utilitare (mobilier, costumație, ceramică). (< engl. art déco) Vezi definitia »

FRÁNCO² adv., adj. inv. indicație care arată că taxele de transport ale unei trimiteri poștale au fost plătite de expeditor. (< it. franco) Vezi definitia »

DÚCO s. n. 1. lac pe bază de nitroceluloză. 2. plastifiant, solvent sau colorant, la fabricarea acestui lac. (< Du/pont/ co/lor/, n. com.) Vezi definitia »