ÁPIO s.m. Denumire comercială pentru varietatea de țelină de la care se consumă tulpina groasă, nu rădăcina (Apium graveolens, varietate dulce), din sp. apio. Vezi definitia »

TRÍO s. n. 1. compoziție muzicală scrisă pentru trei voci sau instrumente. ◊ secțiune mediană a unor forme tripartite (scherzo, menuet, marș etc.) 2. formație instrumentală din trei interpreți. 3. (fam.) grup de trei persoane. 4. (tehn.) laminor ~ = laminor cu trei cilindri. (< it., fr. trio) Vezi definitia »

BAGUIO, cap de vară a Filipinelor, situată în NV ins. Luzon, la 1.370 m alt.; 152,2 mii loc. (1989). Expl. aurifere. Întreprinderi ale ind. piel. și alim. (zahăr, tutun). Două universități. Acad. militară. Grav afectată de un cutremur (iul. 1990). Vezi definitia »

LIO- elem. „dispersie”, „dizolvare”. (< fr. lyo-, cf. gr. lyein, a dizolva) Vezi definitia »

ENANTIO- Element prim de compunere savantă cu semnificația „opus”, „contrar”, „invers”. [Pron. -ti-o-. / < fr. énantio-, cf. gr. enantios]. Vezi definitia »