APRÍNDE, aprínd, vb. III. 1. Tranz. A face să ardă focul sau un material combustibil; a da foc unui obiect. ◊ Expr. A-și aprinde paie în cap = a-și crea singur o neplăcere; a o păți cu cineva, a nu putea scăpa de cineva. ♦ Refl. A începe să ardă, a lua foc. 2. Tranz. (Înv.) A face să ia foc o armă. 3. Refl. Fig. A izbucni, a se dezlănțui. 4. Tranz. și refl. A face sau a începe să lumineze. A aprins lampa. 5. Refl. Fig. (Despre oameni) A se înflăcăra, a se pasiona; a-și ieși din fire. ♦ A se înroși, a se îmbujora (la față). 6. Refl. (Despre fân, cereale, făină etc.) A se încinge¹; a se altera. – Lat. appre[he]ndere. Vezi definitia »

CARBOÍDE s. f. pl. compuși organici care se găsesc în asfalturi naturale, în reziduurile de la cracare etc. (< fr. carboïdes) Vezi definitia »

ÎNTREPRÍNDE vb. III. tr. A lua hotărârea de a face ceva, a se apuca de ceva, a pune ceva în lucru. [P.i. întreprínd și întreprínz, perf. s. -prinsei, part. -prins. / cf. fr. entreprendre]. Vezi definitia »

REDESCHÍDE vb. I. tr., refl. a (se) deschide din nou. II. refl. (fig.) a-și relua activitatea. (< re¹- + deschide) Vezi definitia »

COERÉDE, coerezi, s. m. (Jur.) Persoană care moșteneste împreună cu alții pe cineva, considerată în raport cu aceștia; comoștenitor. – Din lat. coheres, -edis. Vezi definitia »