ECONOMÍE, (2, 3) economii, s.f. 1. Ansamblul activităților umane desfășurate în sfera producției, distribuției și consumului bunurilor materiale și serviciilor. ♦ Economie națională strictul necesar în cheltuieli; cumpătare, chibzuială, măsură. 3. (Concr.; la pl.) Bani agonisiți și păstrați pentru satisfacerea anumitor trebuințe. 4. Mod de întocmire, de orânduire a planului sau a părților unei lucrări, ale unei scrieri, ale unei legi etc.; alcătuire, compoziție. [Var.: (înv.) iconomíe, -ii s.f.] – Din fr. économie. Vezi definitia »

NEUROPLEGÍE s. f. stare patologică prin scăderea sau dispariția tonusului sistemului nervos. (< fr. neuroplégie) Vezi definitia »

OMOLOGÍE s.f. Calitatea a ceea ce este omolog. ♦ (Mat.) Corespondență omografică între punctele unui același plan proiectiv. ♦ (Biol.) Corespondență de structură a unuia sau a unor organe la două specii diferite ca urmare a originii lor comune. [Gen. -iei, var. homologie s.f. / < fr. homologie]. Vezi definitia »

OFTALMORAGÍE s.f. (Med.) Hemoragie oculară. [Gen. -iei. / < fr. ophtalmorragie, cf. gr. ophthalmos – ochi, rhegnynai – a irumpe]. Vezi definitia »

CHEMITIPÍE s.f. Chemigrafie. [Gen. -iei. / < fr. chémitypie]. Vezi definitia »