HÂRÂIÁLĂ, hârâieli, s. f. Zgomot răgușit și hârâitor, produs de o respirație grea; hârcâială, hârcâit, hârâitură; tuse (din piept). [Pr.: -râ-ia-] – Hârâi + suf. -eală. Vezi definitia »

FÁBULĂ s.f. Scurtă povestire, de obicei în versuri, care folosește animale sau plante personificate, pentru a satiriza obiceiuri sau mentalități greșite. Vezi definitia »

pleávă s. f. – 1. Rămășițe de spice sau de păstăi, tărîțe. – 2. Drojdie, sediment. – Megl. pleavă. Sl. (bg.) plĕva „paie” (Miklosich, Slaw. Elem., 36; Cihac, II, 263; Conev 72), cf. mag. polyva, sb. pleva, și plivi. – Der. plevaiță (var. pleviță), s. f. (Plantă, Xeranthemum annuum); plevniță, s. f. (magazie de pleavă), din sl. plĕvĭnica; plevos, adj. (tărîțos); plevușcă, s. f. (pește, Leucaspius delineatus; alevin; pești mici; gloată, plebe); pleviță, s. f. (plevușcă), în Munt., prin schimb de suf. al cuvîntului anterior (după Scriban, din sb. pijavica „lipitoare”); plimnicer(iu), s. n. (Trans., șopron), probabil în loc de *plevnicer, cf. pleșnicar. Vezi definitia »

IMUNOHEMOLÍZĂ s. f. proces de distrugere a hematiilor sub acțiunea anticorpilor corespunzători. (< fr. immuno-hémolyse) Vezi definitia »

PAGINATÚRĂ s. f. (Rar) Paginație (2). – Din it. paginatura. Vezi definitia »