ABREVIATÍV, -Ă adj. Care marchează o abreviere. [Cf. it. abbreviativo, fr. abréviatif]. Vezi definitia »

DATÍV s. n. Caz al declinării care exprimă, de obicei, destinația acțiunii unui verb, având mai ales valoare de complement indirect și răspunzând la întrebarea „cui?” ◊ Dativ etic = dativul unui pronume care indică pe cel interesat în acțiune. – Din fr. datif, lat. dativus. Vezi definitia »

INVECTÍV, -Ă adj. (Liv.) Cu caracter de invectivă. [Cf. it. invettivo]. Vezi definitia »

SUPRANORMATÍV, -Ă adj. Care este peste normă, în afara normei. [< supra- + normativ]. Vezi definitia »

CONTINUATÍV, -Ă, continuativi, -e, adj. (Adesea adverbial) (Care se petrece) în mod continuu. [Pr.: -nu-a-] – Din fr. continuatif. Vezi definitia »