HOMOMORFÍSM s. n. (Mat.) Corespondență univocă între două mulțimi dotate cu aceeași structură algebrică. [Var.: omomorfísm s. n.] – Din fr. homomorphisme. Vezi definitia »

LAICÍSM s.n. Doctrină a partizanilor laicizării totale a învățământului. [Pron. la-i-. / < fr. laïcisme]. Vezi definitia »

ETELÍSM s.n. (Fil.) Teorie potrivit căreia voința este forța fundamentală a conștiinței, a spiritului. [< it. etelismo, germ. Ethelismus, cf. gr. ethelein – a voi]. Vezi definitia »

ILUZIONÍSM s. n. 1. profesiunea iluzionistului. ◊ prestidigitație. 2. (în artele plastice) ansamblu de procedee tehnice care urmăresc să creeze iluzia realității. 3. tendință psihologică de a explica un fenomen prin iluziile pe care acesta le provoacă. (< fr. illusionnisme) Vezi definitia »

MONOSEMANTÍSM s. n. (Lingv.) Caracter al cuvintelor monosemantice; monosemie. – Din fr. monosémantisme. Vezi definitia »