NĂSCOCITÚRĂ, născocituri, s. f. (Rar) Ceea ce născocește cineva; plăsmuire. – Născoci + suf. -tură. Vezi definitia »

OSATÚRĂ, osaturi, s. f. 1. Totalitatea oaselor unui vertebrat; schelet, osărie. 2. Schelet de rezistență al unei construcții, al unei mașini, al unei nave etc. ♦ Fig. Constituție internă, structură, alcătuire (a ceva). – Din fr. ossature. Vezi definitia »

PETÁRDĂ s.f. Tub cilindric de carton umplut cu pulbere neagră, a cărui explozie produce zgomot și fum și care servește la marcarea tirului de artilerie sau a exploziei grele în exercițiile de luptă. [Cf. fr. pétard, germ. Petarde]. Vezi definitia »

PARACLISERÍȚĂ, paracliserițe, s. f. Femeie care îngrijește și păzește o biserică, participând și la oficierea cultului. – Paracliser + suf. -iță. Vezi definitia »

întărită, întărite s. f. (intl.) casă de bani. Vezi definitia »