CÂNTÁR, cântare, s. n. 1. Nume dat mai multor instrumente care servesc la stabilirea greutății unui obiect sau a unei ființe, de obicei a unei mărfi. ◊ Expr. A trage la cântar = a) a cântări (mult), a avea greutate (mare); b) a avea importanță. ♦ Cântărire. Înșală la cântar. 2. Unitate pentru măsurarea greutăților folosită în trecut, a cărei valoare a variat în timp și pe regiuni. – Din tc. kantar. Vezi definitia »

BILUNÁR, -Ă, bilunari, -e, adj. Care se face, se produce sau apare de două ori pe lună; bimensual. – Bi- + lunar (după fr. bimensuel). Vezi definitia »

ȚAR s.m. Suveran al Rusiei. Vezi definitia »

cocalar Vezi definitia »

CESIONÁR, -Ă s. m. f. cel care beneficiază de o cesiune. (< fr. cessionnaire) Vezi definitia »