INSTRUMENTÁȚIE, instrumentații, s. f. 1. Etapă în procesul de creație a unei piese muzicale pentru orchestră, în care autorul repartizează ceea ce revine spre executare fiecărui instrument în parte. 2. Ramură a științei muzicale care se ocupă cu descrierea particularităților instrumentelor. 3. Operație de extragere, cu ajutorul unor dispozitive speciale, a unei unelte sau a unei piese rămase accidental într-un puț de petrol. – Din fr. instrumentation. Vezi definitia »

GALEROPÍE s.f. (Med.) Posibilitate de a vedea mai bine la lumina slabă decât la cea strălucitoare. [Gen. -iei. / < it. galeropia, cf. gr. galeropos – cu vederea clară]. Vezi definitia »

INSTALÁȚIE s.f. 1. Instalare. 2. Totalitatea construcțiilor, mașinilor etc. montate împreună pentru a executa anumite lucrări, operații etc.; felul în care sunt montate piesele, părțile unui astfel de sistem tehnic. [Gen. -iei, var. instalațiune s.f. / cf. fr. installation]. Vezi definitia »

INFANTÉRIE s. f. armă din compunerea trupelor de uscat care luptă, de obicei, pe jos. (< rus. infanteriia, fr. infanterie) Vezi definitia »

DIAFIZECTOMÍE s. f. rezecție a unei diafize. (< fr. diaphysectomie) Vezi definitia »