LOCUITÓR, -OÁRE, locuitori, -oare, s. m. și f. Persoană care are domiciliul obișnuit într-un loc determinat (într-un oraș, într-o regiune, într-o țară etc.). [Pr.: -cu-i-. – Var.: (înv.) lăcuitór, -oáre s. m. și f.] – Locui + suf. -tor. Vezi definitia »

basidiospór (-di-os-por / -o-spor) s. m., pl. basidiospóri Vezi definitia »

BĂUTÓR, -OÁRE, băutori, -oare, adj., s. m. și f. Bețiv; (persoană) care poate bea mult. – Din bea + suf. -(u)tor. Vezi definitia »

STRUȚUȘÓR, struțușoare, s. n. (Reg.) Struțișor. – Struț² + suf. -ușor. Vezi definitia »

GENERALIZATÓR, -OÁRE, generalizatori, -oare, adj. Care (se) generalizează. – Din fr. généralisateur. Vezi definitia »