ORTOEPÍE s. f. Ansamblu de reguli proprii unei limbi care stabilesc pronunțarea corectă (literară) a cuvintelor; disciplină care se ocupă cu studiul acestor reguli. – Din fr. orthoépie. Vezi definitia »

snopăríe, s.f. (înv.) 1. mulțime de snopi. 2. loc unde se țin snopii. Vezi definitia »

MICROPSÍE s. f. tulburare a vederii, datorită căreia obiectele sunt percepute mai mici decât în realitate. (< fr. micropsie) Vezi definitia »

RÉDIE s. f. studiu larvar în evoluția unor trematode. (< fr. rédie) Vezi definitia »

FARADOTERAPÍE s.f. Faradizare. [< fr. faradothérapie]. Vezi definitia »