DISCONDROPLAZÍE s.f. Tulburare a creșterii, constând într-o osificare întârziată a cartilajelor. [Gen. -iei. / < fr. dyschondroplasie, cf. gr. dys – dificil, chondros – cartilaj, plassein – a se forma]. Vezi definitia »

INTÉNȚIE, intenții, s. f. Dorință, gând de a face, de a întreprinde ceva; proiect, plan. ◊ Loc. adv. Cu intenție = intenționat, înadins. Fără intenție = involuntar, fără să vrea. ◊ Loc. conj. Cu intenția să... (sau, loc. prep., cu intenția de a...) = cu gândul, în dorința de a... ◊ Expr. A face cuiva proces de intenție = a învinui pe cineva de gânduri pe care nu le-a avut. A avea intenții serioase (cu)... = a) a fi decis să realizeze ceea ce și-a propus; b) a fi decis să contracteze o căsătorie. ♦ (Jur.) Atitudine psihică a unei persoane care își dă seama de caracterul ilicit al faptei sale, prevăzându-i și dorindu-i sau acceptându-i efectele. [Var.: intențiúne s. f.] – Din fr. intention, lat. intentio, -onis. Vezi definitia »

PROTOBIOLOGÍE s. f. Ramură a biologiei care studiază formele de viață mai mici decât bacteriile. [Pr.: -bi-o-] – Din fr. protobiologie. Vezi definitia »

MIOLOGÍE s. f. parte a anatomiei care tratează despre mușchi; sarcologie. (< fr. myologie) Vezi definitia »

PERIHÉLIE s.f. v. periheliu. Vezi definitia »