TANTÁLIU s.n. v. tantal. Vezi definitia »

CADÍU, cadii, s. m. (Turcism înv.) Judecător la turci (având ulterior și atribuții de judecător ecleziastic). – Tc. kadi. Vezi definitia »

SACAGÍU, sacagii, s. m. Persoană care transporta în trecut apă (potabilă) cu sacaua, pentru a o vinde. ♦ Expr. A vinde apă la sacagiu = a încerca să dai cuiva un lucru pe care îl are din belșug; a încerca să înveți (sau să înșeli) pe cineva mai priceput (sau mai șiret) decât tine. – Saca + suf. -giu. Vezi definitia »

CARNÁGIU s.n. v. carnaj. Vezi definitia »

SAMÁRIU s. n. Element chimic care face parte din grupul pământurilor rare. – Din fr. samarium. Vezi definitia »