RöNTGENCINEMATOGRAFÍE s. f. filmare a imaginilor pe ecranul radioscopic. (< engl. roentgencinematography) Vezi definitia »

FONOLOGÍE s.f. 1. Disciplină care studiază sunetele vorbite din punctul de vedere al structurii lor sonore și al funcției pe care o îndeplinesc în limbă. 2. Disciplină lingvistică având ca subiect fonemele. [Gen. -iei. / < fr. phonologie]. Vezi definitia »

HEMOPTIZÍE, hemoptizii, s. f. Eliminare de sânge prin tuse, provocată de o hemoragie a căilor respiratorii, mai ales în cazurile de tuberculoză pulmonară. – Din fr. hémoptysie. Vezi definitia »

IZOTROPÍE s. f. 1. însușire a unui corp de a fi izotrop. 2. (biol.) distribuție, presupusă omogenă, a proprietăților oului, în toate direcțiile. (< fr. isotropie) Vezi definitia »

PIROFILÍE s.f. Atracție morbidă către foc. ♦ Calitatea a ceea ce este pirofil. [Gen. -iei. / < it. pirofilia, cf. gr. pyr – foc, phillos – iubitor]. Vezi definitia »