grátie (grátii), s. f. – 1. Zăbrea, bară de metal. – 2. Vergea, grilaj. – 3. Grilă. grătar. – 4. (Înv.) Grătar (de prăjit carne). – 5. Spalier. – 6. Rețea. Lat. pop. *gratis în loc de cratis (Densusianu, Hlr., 111; Pușcariu 728; Candrea-Dens., 725; REW 2304; DAR; Serra, Dacor., IX, 170), cf. it. grata, de unde sb. grata (Miklosich, Fremdw., 90). – Der. grătar, s. n. (obiect din vergele metalice pentru prăjit carnea), cu suf. -ar (din lat. *gratālis, după Pușcariu 727 și DAR; din lat. *gratārium, după Candrea-Dens., 753). Din rom. provine rut. grata (Candrea, Elemente, 408). Vezi definitia »

SERVODIRÉCȚIE s. f. dispozitiv de manevră a direcției pe autovehicule, care micșorează efortul conducătorului. (< fr. servodirection) Vezi definitia »

PROGRÉSIE s.f. (Mat.) Șir finit de numere care derivă, după o anumită regulă, unul din celălalt. ◊ Progresie aritmetică = progresie în care fiecare termen este rezultatul adunării termenului precedent cu un număr constant, numit rația progresiei; progresie geometrică = progresie în care fiecare termen este rezultatul înmulțirii termenului precedent cu un număr constant, numit rația progresiei. [Gen. -iei, var. progresiune s.f. / cf. fr. progression, lat. progressio]. Vezi definitia »

COREOGRAFÍE s.f. v. coregrafie. Vezi definitia »

DISMETRÍE s.f. (Med.) Lipsă de măsură în amplitudinea mișcărilor. [Gen. -iei. / < fr. dymétrie, cf. gr. dys – dificil, metron – măsură]. Vezi definitia »