INJECTÍV, -Ă adj. (mat.; despre funcții) în care un element al celei de-a doua mulțimi are în plus un antecedent. (< fr. injectif) Vezi definitia »

REDUCTÍV, -Ă adj. (log.; despre o demonstrație) care procedează prin reducție (6). (< germ. reduktiv) Vezi definitia »

DATÍV s. n. caz al declinării care exprimă de obicei destinația acțiunii unui verb, având valoare de complement indirect. ♦ ~ etic = dativul unui pronume (mi, ți), care indică persoana interesată în acțiune. (< fr. datif, lat. dativus) Vezi definitia »

ASPECTÍV, -Ă adj. Referitor la aspect. [Cf. fr. aspectif]. Vezi definitia »

EROZÍV, -Ă, erozivi, -e, adj. Care roade, care are proprietatea de a provoca o eroziune. – Din fr. érosif. Vezi definitia »