DOLIHOCOLÓN s.n. (Med.) Alungirea anormală a colonului. [< fr. dolichocôlon, cf. gr. dolichos – alungit, kolon – intestin gros]. Vezi definitia »

SETÓN s.n. Rană superficială provocată de o armă albă sau de un glonte, care afectează numai pielea. [< fr. séton]. Vezi definitia »

PENÓN s.n. Flamură triunghiulară purtată de cavaleri în vârful lăncii. [< fr. pennon]. Vezi definitia »

MAGNETOFÓN, magnetofoane, s. n. Aparat care înregistrează și reproduce sunetele cu ajutorul unei benzi speciale, acoperite cu o substanță feromagnetică. – Din fr. magnétophone. Vezi definitia »

SCOTOPLANCTÓN s. n. plancton al apelor de la mari adâncimi, lipsite de lumină. (< fr. scotoplancton) Vezi definitia »