păleácă, păléci, s.f. (reg.) 1. prăjină lungă și subțire; ciomag. 2. nuia groasă. Vezi definitia »

AUTOLÍZĂ s.f. Dezintegrare a celulelor și țesuturilor vegetale și animale sub acțiunea enzimelor proprii. [< fr. autolyse, cf. gr. autos – însuși, lysis – dizolvare]. Vezi definitia »

CLĂTINĂTÚRĂ, clătinături, s. f. Mișcare (usoară) într-o parte și într-alta. ♦ Mișcare, deplasare șovăitoare. – Clătina + suf. -ătură. Vezi definitia »

ZINCOGRAVÚRĂ s. f. zincografie (1). ◊ clișeu zincografic; reproducerea obținută. (< fr. zincogravure) Vezi definitia »

BUZIȘOÁRĂ, buzișoare, s. f. Diminutiv al lui buză (1). – Buză + suf. -ișoară. Vezi definitia »