plávie (plắvii), s. f. – Morman, grămadă de crengi și ierburi amestecate cu pămînt, care plutesc pe suprafața anumitor rîuri. – Var. plaghie. Sl. plavĭ „navă”, din plaviti „a pluti” (Cihac, II, 267; Conev 38). E dubletul lui plavă, s. f. (Olt., plasă de pescuit); cf. și plaur. – Der. plavină, s. f. (Bucov., limbă de foc; pală de fîn); plavnă, s. f. (regiune mlăștinoasă); plavcă, s. f. (loc unde se usucă năvoadele). Vezi definitia »

ELUCUBRÁȚIE s. f. 1. lucrare compusă cu multă osteneală și răbdare, lucrând ziua și noaptea. 2. (peior.) combinație, lucrare haotică și greoaie, cu idei încâlcite, absurde; aberație. (< fr. élucubration, lat. elucubratio) Vezi definitia »

pocăráie, pocărăi, s.f. (reg.; de obicei la pl.) dulciuri, preparate de patiserie, prăjituri. Vezi definitia »

PLASMOMETRÍE s. f. măsurarea micșorării volumului celulelor în timpul plasmolizei. (< fr. plasmométrie) Vezi definitia »

MUZEOGRAFÍE s. f. disciplină care se ocupă cu descrierea și cu istoria muzeelor, cu metodica clasării, conservării și prezentării obiectelor dintr-un muzeu. (< fr. muséographie, germ. Museographie) Vezi definitia »