FILAXÍE¹ s. f. puterea de apărare a organismelor vii împotriva infecțiilor provocate de anumiți agenți patogeni. (< fr. phylaxie) Vezi definitia »

TAUTOLOGÍE s. f. I. 1. (log.) judecată în care subiectul și predicatul sunt exact aceeași noțiune, exprimată sau nu prin același cuvânt. 2. (în logica simbolică) expresie care în cadrul unui sistem formal este adevărată în orice interpretare. II. 1. pleonasm. 2. fenomen sintactic constănd din repetarea unor cuvinte cu același sens, dar cu funcții diferite, marcate de obicei de o intonație deosebită, repetare folosită pentru a sublinia o calitate sau o acțiune. (< fr. tautologie, lat. tautologia) Vezi definitia »

ODONTOGENÍE s.f. Dezvoltarea dinților. [Gen. -iei. / < fr. odontogénie, gr. odous – dinte, gennan – a naște]. Vezi definitia »

GÂNGÁNIE, gângănii, s. f. Nume generic dat insectelor (sau, p. gener. animalelor) mici. – Din sl. gongnanije. Vezi definitia »

EXPECTÁȚIE, expectații, s. f. (Livr.) Așteptare; expectativă. – Din fr. expectation, lat. exspectatio. Vezi definitia »