MIRMILÓN s. m. gladiator roman care lupta cu retiarii, înarmat cu scut lung și ușor. (< fr. mirmillon, lat. mirmillo) Vezi definitia »

MEGACOLÓN s.n. (Med.) Dilatare (congenitală) a colonului. [< fr. mégacôlon, cf. gr. megas – mare, kolon – intestin]. Vezi definitia »

TAUTOCRÓN, -Ă adj. (fiz.) care are loc în timpi egali; situat la intervale egale, identice de timp. ♦ (mat.) curbă ~ă (și s. f.) = curbă (cicloidă) în plan vertical, cu convexiunea în jos, pe care un punct material greu ajunge în punctul cel mai de jos în același interval de timp din orice poziție ar porni fără viteză inițială; mișcare ~ă = mișcarea mai multor puncte materiale grele care pornesc simultan fără viteze inițiale, din diferite puncte ale unei curbe tautocrone. (< fr. tautochrone) Vezi definitia »

GRIFÓN, grifoni, s. m. 1. Monstru mitologic cu corp de leu, cu aripi, cap și gheare de vultur și cu urechi de cal. ♦ Motiv decorativ reprezentând acest monstru. 2. Specie de câine de vânătoare cu părul aspru și lățos. – Din fr. griffon. Vezi definitia »

PRIPÓN, pripoane, s. n. 1. Funie sau odgon cu care se leagă vitele la păscut; țăruș înfipt în pământ de care se prinde această funie sau acest odgon. ♦ Funie care servește la legarea de mal sau la tragerea la mal a unei ambarcații; țăruș de care se leagă o ambarcație la țărm, cu care se fixează un cort etc. 2. Șir de cârlige cu nadă pentru pescuit. – Din scr. pripon. Vezi definitia »