HAIDUCÍE, haiducii, s.f. 1. Luptă armată a unor cete de haiduci (1) împotriva asupritorilor, frecventă la sfârșitul evului mediu în țările românești și în Peninsula Balcanică. 2. Viață sau îndeletnicire de haiduc (1). 3. Purtare, deprindere de haiduc (1). – Haiduc + suf. -ie. Vezi definitia »

PEPSINURÍE s. f. prezența pepsinei în urină. (< fr. pepsinurie) Vezi definitia »

BRONHOPNEUMONÍE s. f. inflamație a bronhiilor și a plămânilor. (< fr. bronchopneumonie) Vezi definitia »

BARIFONÍE s. f. voce cu timbru gros, răgușită. (< engl. baryphonia) Vezi definitia »

TIFLOGRAFÍE s. f. 1. sistem de scriere în relief pentru nevăzători. 2. desen în relief accesibil percepției tactile a nevăzătorilor. (< fr. typhlographie) Vezi definitia »