PALEOECOLOGÍE s. f. Ramură a paleontologiei care studiază condițiile de viață ale plantelor și animalelor din trecut. [Pr.: -le-o-e-] – Din fr. paléoécologie. Vezi definitia »

SPĂTĂRÍE, spătării, s. f. (Înv.) 1. Demnitatea, rangul de (mare) spătar. ♦ Instituția condusă de (marele) spătar; clădirea în care funcționa această instituție. 2. Sală din palatul domnesc unde aveau loc unele ceremonii și unde era așezat tronul. ◊ Spătăria (cea) mică = camera de lucru a domnitorului. – Din spătar² + suf. -ie. Vezi definitia »

CARDIALGÍE, cardialgii, s. f. Durere acută de stomac sau de inimă. [Pr.: -di-al-] – Din fr. cardialgie. Vezi definitia »

CECOTOMÍE s.f. (Med.) Deschidere a cecului pe cale chirurgicală. [< fr. caecotomie]. Vezi definitia »

COMÓȚIE s.f. Zguduire, cutremurare (violentă, bruscă); șoc nervos. ◊ Comoție cerebrală = șoc puternic al creierului. [Gen. -iei, var. comoțiune s.f. / cf. fr. commotion, lat. commotio]. Vezi definitia »