FÁCLĂ, facle, s. f. Băț (la un capăt cu câlți îmbibați cu o substanță inflamabilă) care servește la luminat, mai ales la procesiuni sau la cortegii; torță. ♦ (Rar) Făclie. – Din bg. fakla. Vezi definitia »

TÚTĂ¹, tute, s. f. (Reg.) Persoană care vorbește vrute și nevrute; p. ext. prostănac, tont. – Et. nec. Vezi definitia »

CONTURÁNȚĂ s. f. mărime care caracterizează calitatea reproducerii contururilor într-o imagine de televiziune. (< contura + -anță) Vezi definitia »

CRÚPĂ s.f. 1. Partea dinapoi a coapselor calului, care se întinde din regiunea lombară până la coadă. ♦ Partea de jos a cruponului (1). 2. Formă de relief compusă din două versante care se unesc după o linie; prelungire a unui mamelon. [< fr. croupe]. Vezi definitia »

FOTOENERGÉTICĂ s.f. Ramură a biologiei care studiază influența energiei radiante a Soarelui asupra activității vitale a organismelor vegetale și animale. [Pron. -to-e-, gen. -cii. / cf. fr. photoénergétique]. Vezi definitia »