RÁMIE s. f. plantă textilă din familia urticacee, originară din Extremul Orient. ◊ fibră, foarte suplă și rezistentă, extrasă din tulpina acestei plante. (< fr. ramie) Vezi definitia »

ORTOGRAFÍE s.f. Totalitatea regulilor proprii unei limbi prin care se stabilește scrierea corectă a cuvintelor; aplicarea acestor reguli. [< lat. orthographia, cf. gr. orthographia < orthos – drept, grapheia – a scrie]. Vezi definitia »

DINAMOLOGÍE s. f. știință, teorie a forțelor, considerate în abstract. (< fr. dynamologie) Vezi definitia »

APOZÍȚIE s. f. 1. atribut substantival, pronominal sau numeral, de obicei în cazul nominativ. ◊ orice construcție sintactică de tip apozițional. 2. (biol.) creștere în grosime a membrelor celulare prin depunerea succesivă a straturilor noi. (< fr. apposition, lat. appositio) Vezi definitia »

CIRCUMNUTÁȚIE s.f. Fenomen prin care extremitățile unui ax vegetal descriu o spirală în creșterea lor, înclinându-se succesiv către diferitele părți ale orizontului. [Gen. -iei. / < fr. circumnutation]. Vezi definitia »