STRÂNSÚRĂ, strânsuri, s. f. I. 1. Adunare, grămadă, mulțime (strânsă la un loc); strânsătură. ♦ (Peior.) Oameni lipsiți de valoare; adunătură. ◊ Loc. adj. De strânsură = de tot felul; comun, mediocru, improvizat. Oaste de strânsură = (în organizarea militară medievală a Moldovei) oaste formată din țărani, târgoveți și boieri cu slugile lor, care luptau alături de trupele regulate. 2. Plante erbacee care se culeg de pe câmp și se pun la păstrare; recoltă; nutreț. II. Apăsare, presare; presiune. – Strâns² + suf. -ură. Vezi definitia »

DIERÉZĂ s. f. 1. disociere a unui diftong în elementele sale componente. 2. (în prozodia antică) despărțire a două picioare metrice într-un vers. 3. separare chirurgicală a țesuturilor. 4. (biol.) diviziune și multiplicare celulară. (< fr. diérèse, gr. diairesis) Vezi definitia »

coțobâră, coțobâre, s.f. (reg.) veveriță, coțoligă, cățărá. Vezi definitia »

-ÍȚĂ² elem. -er². Vezi definitia »

ININTELIGÉNȚĂ s.f. (Rar) Lipsă de inteligență; nepricepere. [Cf. fr. inintelligence]. Vezi definitia »