ORDALÍE, ordalii, s. f. Mod de stabilire a dreptății sau a vinovăției părților în litigiu, caracteristic evului mediu, prin diferite probe (a focului, a apei clocotite și a fierului încins) sau prin duelul judiciar. [Acc. și: ordálie] – Din fr. ordalie, lat. ordalium. Vezi definitia »

TOPOLOGÍE s. f. Ramură a matematicii care studiază proprietățile mulțimilor de puncte neschimbătoare față de unele transformări. ♦ Structură matematică definită pe un spațiu cu ajutorul unor părți ale acestui spațiu. – Din fr. topologie. Vezi definitia »

PSEUDOSMÍE s.f. Falsă senzație de miros. [Gen. -iei. / < fr. pseudosmie, cf. gr. pseudos – fals, osme – miros]. Vezi definitia »

ZIZÁNIE², zizánii, s.f. v. zâzanie¹. Vezi definitia »

HEMERALOPÍE s.f. Boală de ochi care se manifestă prin slăbirea vederii în momentul când se înserează; cecitate nocturnă. [Gen. -iei. / < fr. héméralopie, cf. gr. hemera – zi, ops – vedere]. Vezi definitia »