tabiét (-turi), s. n. – 1. Obicei, stil, deprindere. – 2. Viață confortabilă, comoditate, satisfacție. – Var. tabet. Mr. tabiete, megl. tabiet. Tc. (arab.) tabiat (Ronzevalle 116; Șeineanu, II, 339; Lokotsch 1967), cf. ngr. ταμπέτι, alb., sb. tabiat, bg. tabiĭat. – Der. tabietliu, adj. (cu tabieturi, maniac, pedant), din tc. tabiatli. Vezi definitia »

PÓCNET, pocnete, s. n. 1. Zgomot caracteristic (surd și puternic) produs de o lovitură, de o izbitură etc., precum și de ardere, de o explozie, de descărcarea unei arme etc., pocnitură. 2. Zgomotul caracteristic produs de spargere, de crăpare etc. – Pocni + suf. -et. Vezi definitia »

TERZÉT s. n. 1. formație muzicală din trei interpreți. ◊ piesă muzicală scrisă pentru o astfel de formație. 2. strofă formată din trei versuri; terțină. 3. linia de atac, alcătuită din trei jucători, a unei echipe de hochei pe gheață. (< it. terzetto) Vezi definitia »

FLAJOLÉT, flajolete, s. n. 1. Mic instrument de suflat, de lemn sau de metal, asemănător cu flautul, folosit în orchestre și în fanfare. 2. Sunet armonic produs de instrumentele cu coarde, prin atingere foarte usoară a coardei cu degetul în anumite puncte precise (la jumătate, la o treime, la un sfert etc.). [Pl. și: (m.) flajoleți. – Var.: flajeolét s. n.] – Din fr. flageolet. Vezi definitia »

CIÓCNET, ciocnete, s. n. Zgomot produs de lovirea a două obiecte tari. – Ciocni + suf. -et. Vezi definitia »