GRÁBEN, grabene, s. n. Porțiune scufundată a scoarței terestre, de formă alungită și mărginită de falii paralele. – Din germ. Graben, fr. graben. Vezi definitia »

EOCÉN s.n. Epoca (seria) mijlocie a paleogenului. // adj. Care aparține acestei epoci. [Pron. e-o-. / < fr. eocène, cf. gr. eos – auroră, kainos – recent]. Vezi definitia »

TUBICÉN s.m. (Ant.) Cântăreț din trâmbiță; trâmbițaș. [< lat. tubicen]. Vezi definitia »

IÉFTEN, -Ă adj. v. ieftin. Vezi definitia »

TERATOGÉN, -Ă adj. (Med.; despre substanțe sau procedee) Care produce monstruozități. [< fr. tératogène]. Vezi definitia »