ABERÁȚIE, aberații, s. f. 1. Abatere de la normal. 2. Imagine deformată pe care o dă un sistem optic. ♢ Aberație vizuală = astigmatism (2). 3. Ceea ce e inadmisibil, absurd; absurditate, nebunie. – Fr. aberration (lat. lit. aberratio, -onis). Vezi definitia »

MEDULOTERAPÍE s. f. tratament preventiv al turbării prin inocularea de măduvă. (< fr. médullothérapie) Vezi definitia »

EPISTAZÍE s. f. inhibare a unei gene nealelice de către o genă dominantă sau recesivă. (< fr. épistasie) Vezi definitia »

AUXONOMÍE s.f. Știință care se ocupă cu studiul legilor dezvoltării și creșterii arborilor și arboretelor. [< fr. auxonomie, cf. gr. auxe – creștere, nomos – lege]. Vezi definitia »

PLEUROTOMÍE s. f. deschidere a cavității pleurale, pentru a extrage puroiul colectat. (< fr. pleurotomie) Vezi definitia »