CONTEMPERÁȚIE s.f. Impuls presupus a proveni de la grația divină și care ar face să încline voința către ceva, fără a o determina însă. [Cf. lat. contemperatio, fr. contempération]. Vezi definitia »

DEJÉCȚIE, dejecții, s. f. 1. Evacuare a excrețiilor din organism, în special a materiilor fecale; (concr.) materia fecală evacuată. ♦ Apă murdară provenită din fabrici sau din gospodării, care degradează apele naturale în care se scurge. 2. (În sintagma) Con de dejecție = formă de relief cu aspect de evantai, alcătuită din bolovănișuri, pietrișuri, nisip și argilă depozitate de torenți și râuri acolo unde se produce o schimbare de pantă. [Var.: dejecțiúne s. f.] – Din fr. déjection, lat. dejectio, -onis. Vezi definitia »

PLASMOMETRÍE s. f. măsurarea micșorării volumului celulelor în timpul plasmolizei. (< fr. plasmométrie) Vezi definitia »

TAFOFOBÍE s.f. (Med.) Fobia de a nu fi îngropat de viu. [Gen. -iei. / < fr. taphophobie, cf. gr. taphos – mormânt, phobos – teamă]. Vezi definitia »

FOTOMETALOGRAFÍE s. f. procedeu de imprimare a hărților și desenelor prin transpunerea acestora pe o placă de zinc sensibilizată. (< fr. photométallographie) Vezi definitia »