fitiligíu, fitiligíi, s.m. (înv.) cal neînvățat nici la călărie, nici la căruță; remont. Vezi definitia »

PERDEGÍU, perdegii, s. m. Slujbăș însărcinat cu pază la ușa de la camera domnitorului sau a înalților demnitari; perdelegiu. – Din tc. perdeci. Vezi definitia »

VÍCIU s. n. 1. defect, imperfecțiune; lipsă. ♦ ~ de conformație = dispoziție anormală a unor părți sau organe ale corpului; diformitate fizică; (jur.) ~ de formă = greșeală în redactarea unui act, care îl face anulabil. 2. deprindere de a face fapte rele; obicei urât, patimă rea. (< fr. vice, lat. vitium) Vezi definitia »

EPITÉLIU, epitelii, s. n. Țesut format dintr-unul sau din mai multe straturi de celule de diverse forme, care alcătuiește învelișul pielii, al mucoaselor, al canalelor excretoare ale glandelor etc. – Din fr. épithélium. Vezi definitia »

STÁNIU s. n. metal alb-argintiu, moale, maleabil și ductil, la elaborarea unor aliaje, a staniolului; cositor. (< it. stagno, lat. stannum) Vezi definitia »