NEOUMANÍSM s.n. Nouă înflorire a umanismului la sfârșitul sec. XIX. [Cf. germ. Neohumanismus]. Vezi definitia »

POLITEÍSM s. n. credință în mai multe divinități, caracteristică unor religii. (< fr. polythéisme) Vezi definitia »

CLASICÍSM s.n. 1. Principiile estetice ale literaturii și artei greco-latine; atitudine estetică fundamentală, caracterizată prin tendința de a observa fenomenele în lumina universalului și de a închega într-un sistem stabil, armonios și proporțional elementele frumosului în conformitate cu anumite norme, tinzând spre un tip ideal, senin și echilibrat al perfecțiunii formelor. ♦ Arta și literatura grecească din sec. V-IV î.e.n., când acestea au atins apogeul, bazându-se pe un ideal de frumusețe armonioasă, echilibrată și senină. 2. Curent literar și artistic apărut în Franța și răspândit apoi în Europa apuseană în sec. XVII-XVIII, care avea ca model de creație operele antichității greco-latine. 3. Ansamblul caracterelor unei opere clasice; perfecțiune, armonie, echilibru, puritate, sobrietate în creație. [Cf. fr. classicisme, it. classicismo]. Vezi definitia »

ATENTÍSM s. n. politică, atitudine de tergiversare, de oportunism în luarea deciziilor importante. (< fr. attentisme) Vezi definitia »

SLAVÍSM, slavisme, s. n. Cuvânt, expresie, construcție împrumutate dintr-o limbă slavă de altă limbă (și neasimilate). – Din fr. slavisme, germ. Slawismus. Vezi definitia »